In timp ce altii faceau teme si erau ocupati, eu eram in Valladolid si faceam robotei. Dupa cum stiu unii am fost plecata timp de 10 zile in Spania la un curs de inteligenta artificiala, mai mult decat curs a fost un concurs in care trebuia sa realizam un robot.
Robotul trebuia sa stranga un numar cat mai mare de bile din terenul propriu care era negru si sa il duca in terenul celalalt care era alb, fara a intra in el. A fost foarte amuzant si interesant in acelasi timp...de castigat nu am castigat ca ni s-a ars circuitul intre runde...dar chiar aveam sanse bune;)).
Oamenii pe care i-am cunoscut acolo sunt nemaipomeniti, toti cei care au fost macar la un curs BEST stiu ce spun, e una dintre experientele pe care vrei sa le repeti, inveti foarte multe lucruri, te afli in situatii noi, e amuzant si distractiv. Toti cei pe care ii cunosti acolo, fie organizatori sau participanti, sunt minunati si mereu se leaga prietenii frumoase.
Acum ma gandesc la urmatorul curs, ce sa aleg si unde sa fie:))...intre timp trebuie sa revin cu picioarele pe pamanant si sa ma apuc de teme.
BEControl - Back from Valladolid
Publicat de Ruxandra Voiculet la 21:27 0 comentarii
Am castigaaaat!!! :P
Hihi, stiti ca am tot promis ca revin cu informatii despre concursul cu interviurile. Ei bine asta seara s-au anuntat rezultatele...si...am castigat!
Abia astept premiile...acu in prag de Mos Nicolae au picat la fix! :P
O sa primesc o carte de la editura BusinessTech intitulata "Manual de dezvoltare personala". N-am citit niciodata o carte de acest tip asa ca sunt curioasa sa vad cum este. A doua parte a premiului este un test MAPP de la Hart Consulting, care cica iti spune la final ce job ti se potriveste cel mai bine. Am incercat pana in prezent variana trial a testului, care e incompleta, dar va povestesc mai multe dupa ce voi reface testul si voi afla TOTUL despre mine! :P
Mai era vorba si de un premiu surpriza, un workshop tinut de cei de la Hart pentru toti participantii in decembrie da cica s-a amanat putin. Oricum nu aveam timp in decembrie deci tot raul spre bine!:P
Ah si bineinteles, cum ziceau cei de la 3ner (organizatorii concursului) "ce nu face omul pentru Interfete Evoluate" :D , asa ca un banner al blogului nostru va aparea pe siteul 3ner.ro! :P Nu a fost ideea mea, scria in regulamentul concursului ca la cerere, castigatorilor li se va face reclama printr-un banner asa ca , de ce sa nu profit? :P
Cam atat am avut de spus! V-am spus ca am castigat nu? :P
Sara buna!
PS: Pentru ce-i ce n-au citit inca articolul il gasiti aici
Publicat de Cosmina Niculae la 20:11 1 comentarii
Etichete: concurs, interfata om-masina, interfete web, interviu
Concurs
Daca Cosmina a dat startul cu o intamplare fericita referitor la primul interviu, am zis sa pun si o experienta mai putin fericita, cand lucrurile nu se intampla cum te astepti, iar intrebarile pe care le pregatesti tu de acasa, nu sunt cele cu care te vei confrunta...oricum toate astea fac parte din experienta...
Invata din greselile altora, viata e prea scurta pentru a le face tu insuti pe toate!:)
Primul interviu
Hmm...se intampla acum vreo doi ani, eu ma hotarasem ca un om mare ca trebuie neaparat sa ma angajez, am zis in stanga, in dreapta de planul meu, iar un prieten imi spune ca imi depune el CV-ul unde lucreaza el de ceva timp si i se pare foarte interesant, mai ales ca a fost acceptat foarte usor, interviul a fost light, asa ca e perfect pentru mine care o sa fiu pentru prima data in fata acestei situatii. Incantata accept imediat, ca "Ce tare!". Imi fac cu greu CV-ul cu toate "realizarile" mele si i-l dau. Trebuie sa recunosc ca nu ma astepteam sa fie asa greu sa fac un CV, mai ales ca mi-am dat seama ca nu am deloc experienta, asa ca trebuia sa compensez cu ceva, cursuri, limbi straine, cunostinte "fabuloase" in IT etc.
Dupa cateva zile primesc un mail, in care eram invitata la interviu pe data de..., la locul de... Incantata nevoie mare ma aranjez in ziua respectiva, si ma duc la interviu, putin emotionata, speriata, ca nu stiam ce se intampla, ce o sa ma intrebe...din povestirile altora parea banal. Citisesem cate ceva espre firma, stiam cu ce se ocupa, ce fac, ce produse au, dar cam atat. Ajung acolo, o hala mare in care toata lumea era cu capul in cate un calculator. Ma uit in stanga in dreapta, "Pe cine sa intreb?"...in cele din urma ma vede cineva asa dezorientata si ma intreaba: "Cautati pe cineva?", eu timid ca "Da, am interviu cu X". Mi s-a spus sa ma duc in nu stiu ce sala, cu greu gasesc sala, intru acolo, si pana sa apuc sa zic ceva, un individ pletos, cu cercel in ureche si un pulover lalai, se uita la mine de sub ochelari si ma intreaba "Ai venit pentru interviu?". Ii zic eu ca da, ca am interviu cu X, deja incepusem sa devin din ce in ce mai agitata. El se uita la mine lung si imi zice: "Mda, hai ia un loc!". Se uita pe CV, si dupa o lunga tacere imi zice, "De ce nu ai experienta???". Eu ii zic ca sunt anul doi, ca am avut niste proiecte in cadrul facultatii, dar ca nu am lucrat ca nu am prea avut timp. Se uita cam nemultumit la mine si ma intreaba daca cei de la HR mi-au zis in ce consta interviul, bineinteles ca nu se intamplase asta, si am zis ca nu...incepe sa le bodogane pe cele de la HR, pana la urma, imi zice ce o sa contina interviul si ma intreaba daca vreau sa raman. Toata situatia asta m-a agitat peste masura, aproape ca simteam cum imi tremura mainile. Eu oricum sunt emotiva, asa ca atunci cand m-a luat tare si imi zice si ca trebuia sa stiu ce contine interviul m-am panicat.
Interviul a fost numai tehnic, nici o intrebare despre mine, despre ce vreau sa fac, de ce am aplicat la ei, nimic...doar tehnic. Mai incolo am descoperit ca majoritatea testelor tehnice pe care le-am dat, le-am dat scris, nu oral. Trebuie sa recunosc ca eram foarte intimidata, si chiar si lucrurile pe care le stiam in clipa aia nu prea mi le mai aduceam aminte. Cred ca mi-a pus o mie de intrebari, pana sa raspund la una venea urmatoarea si tot asa...sau cel putin asa am perceput atunci lucrurile, s-ar putea a fie putin hiperbolizata situatia si de tensiunea pe care o simteam. Finalul este evident, nu am fost acceptata, parerea lui ca trebuie sa mai cresc si imi zice la final, "Ca fata poti sa te angajezi pe orice!".
Din punctul meu de vedere a fost un haos total interviul, o parte din vina intervievatorului ca tot timpul a incercat sa para super smart, si m-a luat prea tare, a fost mai rau ca la scoala cand ma asculta profesorul si o parte bineinteles din vina mea ca am fost prea stresata si speriata. In timp mi s-a dovedid ca cu cat esti mai relaxat cu atat te descurci mai bine. Urmatoarele interviuri au decurs mult mai bine.
Interviul dat unde lucrez acum a fost unul ok, in care intrebarile s-au succedat gradat de la smalltalk, unde am fost intrebata daca doresc apa, suc, cafea, de ce am amplicat etc pana la intrebari mai serioase. Probabil ca toate intrebarile astea de la inceput, de blablabla m-au linistit si m-au facut sa imi dau seama ca e doar o discutie si nu ma executa nimeni.
Multa bafta la interviurile viitoare:)!!!
Publicat de Ruxandra Voiculet la 11:16 0 comentarii
Concurs
Articolul de mai jos despre interviuri l-am scris pentru a participa la concursul organizat de 3ner.ro in parteneriat cu Hart Consulting si Business Tech dar si deoarece m-am gandit ca are o latura utila. Astept pareri si comentarii bineinteles.
Din nou spun ca legatura cu interfete web nu este foarte evidenta dar pana si cel mai bun designer de interfete web trebuie sa treaca printr-un interviu inainte de a putea proiecta interfetele mult dorite. :P
Rezultatele concursului vor fi publice pe data de 24 noiembrie, deci luni. Nu stiu sigur daca am trimis articolul in timp dar vom vedea! :)
Sara buna!
Publicat de Cosmina Niculae la 19:38 0 comentarii
Cum m-am pregatit eu pentru primul interviu? Dar pentru al doilea?
Primul interviu e intotdeauna un eveniment important in viata fiecaruia dintre noi si care de cele mai multe ori ne sperie sau si mai rau, ne streseaza de-a dreptul. Pana in prezent nu am participat la foarte multe interviuri dar m-am hotarat sa povestesc putin din experienta mea celor care se pregatesc pentru primul lor interviu si au, asa cum am avut si eu, o multime de intrebari de genul: Oare cum o sa fie?, Oare o sa ma descurc?, Si daca imi pun o intrebare la care nu stiu sa raspund?, Si daca imi pun o intrebare incuietoare? ...
Ajunsesem in anul 2 de facultate si nu aveam nici o intentie inca sa ma angajez. Cu toate acestea auzeam colegii in jurul meu vorbind tot mai des despre interviuri ba chiar povestindu-mi din experientele lor si incepusem sa ma intreb daca as face fata unei astfel de situatii si cat de bine m-as descurca. Simteam nevoia sa trec printr-o astfel de experienta pentru a-mi masura puterile si a-mi dovedi mie insami ca as face fata.
Intamplator, cam in aceeasi perioada, o companie destul de importanta a tinut in facultate o prezentare despre un program dedicat studentilor care presupunea in prealabil un proces de selectie. M-am decis sa ma inscriu...zis si facut. Etapele erau cele clasice: depunere CV, testare a cunostintelor si in final INTERVIU.
Mi-am trimis CV-ul si apoi am asteptat. Peste ceva timp am fost chemata la test si apoi am asteptat din nou. Dupa inca o perioada m-a sunat doamna de la resurse umane sa stabilim un interviu! Obtinusem ce vroiam si totusi aveam o multime de emotii cand am inchis telefonul. Era stabilit..interviul era luni la ora 15. Aveam un week-end la dispozitie sa ma pregatesc. Dar ce puteam sa fac? Sa ma apuc sa invat? Ce sa invat? Ce puteau sa ma intrebe? M-am hotarat sa ma duc cu ceea ce stiam, rezervandu-mi totusi o ora sa caut cateva informatii pe net despre compania respectiva si sa ma gandesc la cateva posibile intrebari pe care as dori sa le pun despre programul respectiv. A fost ceva insa ce cred ca m-a ajutat mult in acest prim interviu, si anume faptul ca am plecat de acasa cu ideea ca eu, chiar daca primesc acest job, il voi refuza pentru ca el reprezinta pentru mine un test, pe care m-am hotarat sa mi-l dau mie, pentru a vedea daca il pic sau nu. Asta m-a ajutat sa fiu un pic mai degajata, dar asta nu inseamna ca nu am avut emotii, am avut destule!
Interviul a fost cu 2 persoane, doamna de la HR si un tip de la IT. M-au invitat intr-o sala de conferinte unde eram doar noi trei in jurul unei mese. Tipul statea in fata mea, dincolo de masa, iar tipa in stanga, de aceeasi parte a mesei cu mine. Era destul de greu sa ma uit la amandoi deodata cand vorbeam, asa ca am incercat sa intorc capul cand la unul cand la altul pentru a nu exclude pe nimeni din conversatie. M-au intrebat la inceput ce doresc sa beau: apa, cafea, ceai. Am refuzat fiind prea stresata sa mai cer ceva dar nu a fost bine...ar fi trebuit sa cer un pahar cu apa. Asta ar fi dovedit ca am mai multa incredere in mine si ca inteleg ca sunt acolo pentru o discutie care este in interesul ambelor parti, si in consecinta pot sa ma simt destul de relaxata sa beau din cand in cand cate o gura de apa in timp ce “negociem ” aceasta “afacere”. Data viitoare o sa cer!
Interviul a decurs normal. Fara intrebari prea dificile, fara intrebari tehnice. O discutie despre planurile mele de viitor, preferintele mele, asteptarile mele de la job si companie. Am raspuns sincer la toate si am incercat sa par interesata si in consecinta convinsa ca imi doresc jobul. Am fost intrebata inclusiv daca am intrebari. Ce bine ca eram pregatita si am evitat un “Ahhhh....hmmm...pai...”! Am fost intrebata si ce stiu despre companie. Si aici m-au prins pregatita. La final am dat mana ramanand sa fiu anuntata daca am trecut si de aceasta ultima etapa.
Am omis sa povestesc despre cum m-am dus imbracata, dar si acesta poate fi un aspect important atunci cand mergem la un interviu. M-am imbracat mai elegant decat de obicei: camasa si pantaloni, dar in asa maniera incat sa ma simt comfortabil si in largul meu in hainele respective si sa nu para mult prea fancy; in fond eram o studenta care se ducea acolo pentru un program dedicat studentilor. Nu se astepta nimeni sa apara o domnisoara in tinuta business venita acolo pentru un post de manager.
Vreti sa stiti si daca am trecut testul sau nu? :) Ei bine, se pare ca da. M-au sunat pentru a semna un contract. Totusi am ramas fidela convingerilor mele de a nu ma angaja in timpul facultatii si am refuzat. Trebuie totusi sa recunosc ca avand jobul in mana practic, la o departare de o semnatura de pix, mi-a fost mai greu sa refuz decat ma gandisem initial. Ma bucur totusi ca am facut-o.
Am sa spun cate ceva si despre al doilea interviu pe care l-am avut, la o distanta de cateva luni de primul. Au fost emotii si la asta? Sigur ca au fost. Mai ales ca de data aceasta ma duceam convinsa ca imi doresc jobul respectiv. Era vorba de un stagiu de vara. Trecusem si aici de primele 3 de data aceasta etape ale obtinerii acestui job. Urma interviul.
M-am imbracat din nou lejer dar ingrijit si am pornit la drum. De data aceasta interviul a fost intr-un birou in care lucra tot departamentul. Am fost invitata sa iau loc la un birou liber si am facut cunostinta cu intervievatorii mei (dupa ce in prealabil cunoscusem toata echipa): seful departamentului respectiv si cel ce urma sa-mi fie mie sef daca eram acceptata. A fost un interviu mai putin formal decat cel anterior (poate si din cauza ca intreaga echipa inclusiv sefii erau foarte tineri, spre deosebire de experienta anterioara), dar interviul a fost mai dificil. Au fost intrebari tehnice si chiar am fost pusa sa rezolv mici probleme tehnice acolo pe loc. Imi amintesc ca la una m-am cam poticnit si apoi zile intregi m-am framantat temandu-ma ca voi fi respinsa din cauza acestui fapt. Au fost si intrebari care testau prezenta de spirit, si intrebari de genul: Ce ar trebui sa ne spuna noua faptul ca tu esti in primii X studenti din facultate?. Totusi am fost extrem de relaxata, am zambit tot timpul si am raspuns si pus intrebari dezinvolt.
Apoi o saptamana intreaga m-am gandit la acel interviu dorindu-mi din ce in ce mai mult sa fiu acceptata. Imi placea echipa, imi placeau oamenii, imi placea domeniul.
Am fost. Am petrecut o vara foarte frumoasa cu ei.
Si care a fost scopul acestei povesti pana la urma? Sa ma dau eu mare cu interviurile mele? NU. Vreau ca la sfarsit sa va spun la ce concluzii am ajuns eu in urma acestor experiente avute.
In primul rand cred ca cel mai important la un interviu este atitudinea. Chiar daca sunt emotii, e bine sa nu fie foarte evidente si pentru cel din fata.
In al doilea rand pregatiti-va putin acasa – veti fi mai increzatori in voi insiva: cititi cate ceva despre companie, ganditi-va la cateva intrebari pe care ati dori sa le puneti, ganditi-va ce salariu ati dori daca sunteti intrebati (daca nu sunteti intrebari, intrebati voi de beneficiile salariale, sunt un drept nu o rusine; imi amintesc ca am intrebat la ambele interviuri spre final despre acest aspect pentru ca nici unul din intervievatori nu adusese in discutie problema banilor).
Daca nu stiti sa raspundeti la o intrebare pe moment (cum mi s-a intamplat mie in a doua situatie) comunicati cu interviatorul dumneavoastra, aratati-i cum ganditi si unde va poticniti pentru ca va poate ajuta sa ajungeti la o concluzie si in acelasi timp va poate urmari rationamentul intelegand ca sunteti totusi o persoana logica in gandire si coerenta.
Cat despre prima mea experienta, nu stiu daca este o reteta buna sa mergeti la un interviu doar pentru a va testa, dar pentru mine a functionat. Luati insa in calcul ambele aspecte daca va hotarati: faptul ca probabil stresul respectivului interviu nu va mai fi la fel de mare stiind ca va duceti acolo sa vedeti ce puteti si ca pana la urma va e indiferent daca sunteti acceptati sau nu, dar pe de alta parte, daca sunteti acceptati si apoi refuzati, este foarte posibil ca angajatorul respectiv sa nu va mai doreasca candidat pentru un alt job in aceeasi companie, considerandu-va un candidat neserios. De aceea, daca refuzati un job, faceti acest lucru cu diplomatie, motivandu-va decizia pentru a lasa loc de buna ziua si pe viitor.
Sa avem bafta cu totii la viitoarele interviuri! :)
Articol inscris in concursul organizat de 3ner.ro (portal de traininguri si dezvoltare personala), in colaborare cu editura Business Tech si Hart Consulting
Publicat de Cosmina Niculae la 19:16 3 comentarii